Stiu ca articolul asta nu prea serveste scopul blogului, dar trebuia sa scriu macar cateva ganduri cu detaliile pe care le consider eu cele mai importante:

Am vizitat recent Rosia Montana, cu ocazia festivalului FanFest, unde totodata, cei de la RMGC prezentau concomitent proiectul intr-o cladire reconditionata. Pe hartie, RMGC afirma ca vor folosi tehnici BAT (Best Available Technologies), prin care substantele toxice ar fi permanent monitorizate si blocate.. in siguranta.. in spatele barajului de pe Valea Coreni, si prin care haldele de steril vor fi in cele din urma bioremediate. In final, mediul ar trebui sa fie mult mai curat decat acum (statul roman nu a luat nicio masura de remediere, iar Valea Abrudelului e portocalie de la Rosia Montana in aval, si nu numai). Mai mult, tot pe hartie, RMGC sustin ca vor creea 3000 locuri de munca directe in primii doi ani (de constructie), si 900 locuri de munca directe (in perioada de operare), ceea ce nu e foarte greu de crezut, si ceea ce e bine, evident. Si mai mult, in urma inchiderii carierelor, RMGC intentioneaza turism. Unii oameni chiar sunt interesati sa vada cariere si muzee cu putine relicve romane! Pe hartie. Totusi, nu ma pot exprima sigur daca va fi vreo diferenta intre ‘hartie’ si ‘realitate’, dar nu cred ca ei isi vor asuma riscul sa minta. Sau poate da? … In orice caz, ca sa inchei, semnez petitia (vezi mai jos). O semnez mai mult din cauza faptului ca ne vinem tezaurul pe doi bani, care oricum se vor face disparuti prin buzunare, sau inspre datorii externe, sau poate chiar inspre o amenda catre UE care ne vor sanctiona pentru incalcarea Legii din 2010 impotriva exploatarii cu cianura. Deci, nici macar doi bani nu vom mai avea…

Deeeci, exprima-ti si tu parerea in legatura cu Rosia Montana (obiectiva sa fie I mean, after doing at least a bit of reading from both sides: pro & against), si considera si petitia de mai jos:

http://www.rosiamontana.net/, dar si urmatoarele poze din mica mea drumetie

(text preluat din super tarele filmulet ”Company Presentation”)

“Candva, nu prea demult,intr-un colt indepartat al galaxei, era o planeta ai carei locuitori avea o relatie foarte ciudata cu… ei bine…

Gunoiul.

Trebuie ca erau vrajiti de mirosuri, culorile deschise si diferitele forme ale lui, caci ii dedicau spatiu pretios ca sa afiseze aceste comori. Din cand in cand, cand oamenii considerau ca era prea mult din bunul acesta, conduceau marete masini chiar in inima oraselor si oraselelor, ca sa-si inlature comorile, eliberand si mai mult din aromatele gaze, minunatele sunete, colectand din ce in ce mai mult din indragitele lor deseuri. Desigur, nu doar vizitatorii din spatiul cosmic ar trebui sa fie surprinsi de felul in care pamantenii manevrau deseurile. In timp ce progrese constante au fost facute inspre a rationaliza alte servicii de infrastructura de baza [de ex, electricitate, apa potabila si apa menajera folosita], inca mai manipulam deseurile solide aproape la fel precum o faceam acum sute de ani.

Exista o alternativa. O companie care ofera tehnologia si planul de afacere care aduc operatiunea de inlaturare a deseurilor solide in secolul 21.

ENVAC concepe si construieste infrastructura automata de inlaturare a deseurilor, la comanda, bazate pe tehnologia vacuumului (aspiratie). Noi pus inlaturarea gunoiului sub pamant, unde ii este locul, impreuna cu celelalte servicii din infrastructura urbana. Lasam aerul sa faca toata treaba cea grea, iar sistemul nostru harnic creeaza valoare inlaturand resturile din centrele de orase si zonele rezidentiale, institutii, spitale, aeroporturi, statiuni turistice. Construim sisteme mici si mari, stationare si mobile. Sisteme pentru azi si sisteme pentru maine. In orice facem, suntem ghidati de valorile noastre de baza:

Siguranta, rationalitate, durabilitate. Acestea reprezinta valorile pe care le oferim clientilor nostri, dar si dupa care ne construim afacerea.

Siguranta: Suntem liderii industriei si implinim nevoile clientilor nostrii de mai mult de 40 de ani. Tehnologia noastra e testata si dovedita zilnic, de catre milioanele de utilizatori acoperiti de mai mult de 500 de instalatii in 30 de tari din toata lumea. Mai mult, ne asumam pe deplin responsabilitatea functionarii si supravegherii instalatilor

Rationalitate: Sistemele noastre poate sa separe diverse fractiuni reziduale chiar la sursa [refuzuri, plastic, hartie, metal, mancare, etc]. Controlul si manevrarea sunt complet automatizate, iar folositorii apreciaza modul simplu si sigur de folosire ale „cosurilor”, disponibilitatea lor imediata si impactul lor enorm: deseurile au disparut de pe strazi, trotoare, gradini si subsoluri.

Durabilitate: Un sistem Envac e o investitie laudabila, pe termen lung, din punctele de vedere ale mediului, societatii si economiei. Reducem significant costul de operare pentru inlaturarea si separarea deseurilor. Creeam cartiere si locuri de munca curate si libere de zgomot. Eliberam spatiu valoros pentru spatiile sociale, culturale si de afaceri. Nu conteaza cat de mare sau de mic proiectul, envac aduce o solutie de durata. Dupa secole in care am manevrat deseurile intr-un singur fel, nu credeti ca planeta noastra merita o solutie mai buna?  ”

*************************************************************************************

In concluzie, o idee trasnet! Dupa parerea mea, Envac reprezinta sfarsitul agasantelor camioanelor de colectare (mai putin zgomot, miros, mai putini carburanti arsi in motor, mai putine emisii), cat si o rata de recuperare a materialelor refolosibile mult mai mare. Daca sunteti la fel de entuziasmat de noua tehnologie ca si mine,  va mai las mai jos, pe scurt, cateva bullet-point-uri informative despre sistemele ENVAC, si indemnul de a le cutreiera web-siteul plin de informatii interesante exemple de orase unde ENVAC e folosit cu succes. Enjoy!

• Marca Envac a luat nastere in Suedia in 1961 (avand pe atunci numele de Centralsug AB), unde a fost folosit pentru prima data la spitalul Sollefteå din Stockholm
• Patru ani mai tarziu, a fost folosit si intr-un cartier rezidential din Ör-Hallonbergen, care inca mai functioneaza si in ziua de azi
• Astazi, sistemele sunt folosite in multe parti ale lumii: Europa, Asia, mai putin America de Nord si de Sud. Unele exemple include Wembley City (Anglia), eco-orasul Jin Sha Zhou (China), Spitalul Beijing 301, Disney Wolrd Florida, si multe altele.
• Sistemele envac constau in principal in cosuri solide de metal, prevazute cu usi de metal, care pot fi instalate atat in interiorul cladirilor, cat si in apropierea acestora. Multe dintre cosuri pot fi diferentiate pe categorii de deseuri, in functie de cate categorii doreste clientul sa instaleze. Cosurile sunt conectate la tevi subterane care transporta deseurile adunate in pungi la o statie fixa (de sortare, iar sortarea se face in functie de culoarea pungii – negru-refuz,alb-metale, verde-mancare, rosu-hartie, galben-carton, albastru-plastic, portocaliu-energetice), sau concentrate la puncte de colectare / statii mobile, de unde un camion ridica o masa mai centralizata de deseuri. De acolo, deseurile pornesc inspre eliminare (halda de gunoi), tratare (deseuri hazardoase), sau valorificare (reciclabilele).
• Instalarea unui sistem envac poate sa fie costisitoare, dar calculele lor arata ca pe termen lung, costurile sunt mult reduse atunci cand infrastructura are o geometrie optima.
• Desi zidul cel mai mare de care tehnologia se poate lovi e mentalitatea si atitudinea oamenilor, sistemele Envac arata atragatoare, astfel incat oamenii se vor simti mai responsabili si doritori sa isi sorteze resturile la sursa. Iar daca va ganditi la diversele situatii in care sisteleme nu ar face fata unelor cerinte, cei de la Envac s-au gandit si eu, acoperind subiectul in documentul FAQ
• ….totusi sunt de parere ca, din pacate secolul 21 nu va apuca sa vada toate pubelele si cosurile lumii schimbate cu cele propuse de Envac! Atunci nu ne ramane decat sa ne bucuram ca astfel de proiecte exista, si sa le vedem implementate cel putin acolo unde este cea mai mare nevoie de ele.

Noroc bun, si ne reauzim un curand >:D<

Vă puteţi imagina o ţară care nu trimite nici un reziduu ĩnspre depozitul de deşeuri, a.k.a. halda de gunoi? Dacă găsiţi acest lucru imposibil, ei bine, Ţara Galilor e convinsă că acest lucru e aproape realizabil, sau chiar realizabil. Noua strategie a Guvernului de acţiune pentru managementul deşeurilor (Towards Zero Waste – One Wales : One Planet) prevede ca până ĩn 2050, reducerea, refolosirea si reciclarea vor patrona in managementul deşeurilor, iar depozitarea sau valorificarea energetică prin incinerare a acestora nu va fi necesară, deci cele două din urmă sunt eliminate.

Patronarea celor trei R-uri (Reducere, Refolosire, Reciclare) ĩnseamnă:
1. Cantitatea de deşeuri generată va fi redusă cu 65% faţă de anul 2007 (când s-au produs in jur de 6 milioane tone deşeuri), ĩn principal prin aplicarea eco-designului asupra produselor galeze, prin extinderea vieţii produsului, prin eliminarea materialelor care sunt hazardoase sau nu sunt reciclabile (spre exemplu azbestul folosit in construcţii), prin reducerea ambalajelor, prin ĩncurajarea comercializării produselor refolosibile (de exemplu, Real Nappies) prin educarea populaţiei ĩnspre reducerea resturilor, etc.

2. Orice produs sau componentă refolosibilă se va reutiliza, ĩn principal prin educarea populaţiei (simpla refolosire sau ĩn urma reparaţiei); o importantă decizie e aceea de a ĩncuraja şi susţine crearea cât mai multor ateliere de reparaţii ale bunurilor defecte sau recuperare a părţilor componente funcţionale, care deasemenea vor crea multe locuri de muncă ĩntr-o industrie verde; prin magazine de caritate (varianta britanică mai altruistă a second-handurilor româneşti), prin magazine online precum ebay, şi câte şi mai câte;

3. Orice produs sau material care nu se poate reduce sau refolosi va fi 100% reciclabil; societatea va fi bine informată şi educată, produsele vor fi proiectate astfel incât să poată fi uşor reciclabile sau dezasamblate, infrastructura necesară separării şi colectării selective va fi existentă pretutindeni, deşeurile de mâncare se colecteaza separat, compostează sau, prin digestie anaerobă se transformă ĩn biogaz (gaz metan) şi ĩngrăşământ.

4. Deşeurile periculoase precum deşeuri clinice, baterii, vopsele, pesticide, produse cu freon, etc (vezi lista – anexele), dacă nu pot fi reduse, vor fi obligatoriu tratate ĩnainte de depozitarea in siguranţă;

Acţiunile necesare pentru implementarea acestei strategii urmează să fie descrise detaliat printr-un număr de şapte “Planuri Sectoriale” (dar şi alte documente necesare), care se vor ocupa de deşeurile de ambalaje, biodegradabile, construcţii şi demolări şi hazardoase.

1. Plan sectorial: Deşeuri municipale (menajere şi cele asemănătoare deşeurilor menajere) colectate de autorităţiile locale
2. Infrastructura de colectare şi pieţe de materiale reciclate (spre exemplu, saci sau coşuri de gunoi oferiţi pentru colectarea separată a materialelor reciclabile, inclusiv mancarea, vehicole de transport pentru deşeurile sortate, puncte de transfer, centre de colectare şi/sau de sortare, facilităţi digestie anaeroba, centre de recuperare energie electrică şi termică combinată, prioritizarea pentru fiecare sector a materialelor reciclabile colectare – mâncare, hârtie, plastic, etc, ĩncurajarea şi crearea pieţelor pentru materialele reciclate de ĩnaltă calitate)
3. Deşeuri din construcţii şi demolări
4. Comercianţii şi producătorii de mâncare
5. Sectorul public (instituţii)
6. Agricultură
7. Alte activităţi comerciale şi industriale

Care sunt driverele acestei noi strategii?

Precum documentul Towards Zero Waste sugerează,

“Imperativele de mediu, economice şi sociale ne cer acum să mergem mai departe (dincolo de fosta lor strategie: Wise About Waste 2002), iar strategia să fie şi mai provocatoare şi ambiţioasă. Consecinţele de mediu ale modului nedurabil ĩn care folosim resursele naturale a fost adus cu seriozitate ĩn atenţia noastră; economia noastră depinde de o furnizare sigură de resurse accesibile, iar echitatea socială e periclitată când mediul ĩnconjurător se degradează iar resursele devin limitate. Nevoia de a face mai mult pentru a aborda deşeurile nu a fost niciodată mai mare.”

Prin urmare, driverele noii strategii sunt:

1. Dezvoltarea durabilă – Strategia Towards Zero Waste adresează problema de dezvoltare durabilă, fiind parte integrantă a strategiei One Wales: One Planet: A new sustainable development scheme for Wales2009, care prevede conform definiţiei dezvoltării durabile să „permită tuturor oamenilor să ĩşi satisfacă propriile nevoi şi să se bucure de o calitate mai bună a vieţii fără să compromită calilatea vieţii a generaţiilor următoare.”

2. Amprenta ecologică – Amprenta ecologică e un instrument ce descrie modul ĩn care consumăm resursele planetei, deci e un indicator de dezvoltare durabilă. Ea măsoară cât pământ productiv (hectare) e necesitat pentru a alimenta, produce energie şi absorbi poluarea şi deşeurile generate de lanţurile de producţie si aprovizionare. Ţara Galilor foloseşte momentan resurse echivalente a cât poate oferi trei planete (comparat cu S.U.A, care foloseşte cinci). Generarea de deşeuri ĩn Ţara Galilor contribuie cu 15% la amprenta ecologică. Ĩn cadrul unei generaţii, ei vor sa reducă amprenta ecologică la valoarea medie globală de o planetă, şi anume 1.88 ha/persoană.

3. Schimbarea climatică – Faimosul document de dezvoltare durabilă, Stern Review 2006 asupra economiei incălzirii globale, afirmă că ĩn UK, deşeurile sunt responsabile de emiterea gazelor echivalente a 1.4 miliarde tone dioxid de carbon care duce la ĩncălzire globală, jumătate din care provin de la haldele de gunoi. Industria deşeurilor ĩn UK e responsabilă pentru 3% din emisia gazelor care duc la ĩncălzirea globală.

4. Strategia de mediu – Strategia de Mediu pentru Ţara Galilor 2006 (Environment Strategy for Wales) prevede ca până ĩn 2026, Ţara Galilor să nu mai folosească deloc depozitele de deşeuri, recurgând mai degrabă la Reducere, Refolosire, Reciclare.

5. Legislatie Europeană

• Waste Framework Directive (2008/98/EC) prevede printre altele ca „ierarhia deşeurilor” să fie implementantă până in 2010, colectarea separată a cel puţin hârtiei, plastic, metal, sticlă să fie existentă până in 2015 ĩn toate zonele locuite; minimum 50% din acest tip de deşeuri generate să fie reciclate sau pregătite pentru refolosire, minimum 70% din deşeurile de construcţie să fie reciclate sau refolosite
• The Landfill Directive (1999/31/EC) care, printre altele cere ca până ĩn 2010, cantitatea de deşeuri municipale biodegradabile să fie redusă cu 75% faţă de cea generată in 1995. Ĩn Marea Britanie, această lege e implementată prin Schema Landfill Allowance Scheme 2004 care impune fiecărei prefecturi ţinte anuale, ĩn legătură cu cantitatea de deşeu biodegradabil pe care au voie să o trimită la depozit.
Toate judeţele Ţării Galilor au reuşit să atingă ţintele specifice. Şi normal, luând ĩn considerare faptul că amenda pentru depăşire este de 200 lire pe tonă!
• The Packaging and Packaging Waste Directive (94/62/EC)
• Waste electrical and electronic equipment (2002/96/EC
• Batteries and accumulators (2006/66/EC
• End of life vehicles (2000/53/EC)
• etc

Care sunt obiectivele ĩn UE?

Precum s-a mentionat şi mai sus (ĩn linii mari), ţinta Uniunii Europene pentru reciclare/ compostare a deşeurilor municipale reciclabile (hârtie, plastic, sticlă, metal, etc) sunt de 50% până ĩn 2020. E demn de remarcat că Towards Zero Waste prevede şi o ţintă intermediară de 70% reciclare/compostare a acestor materiale, până in 2025! Deci fără ĩndoială strategia urmăreşte să facă un pas (mare, şi poate chiar mai mulţi) şi mai departe.

Care e strategia României?

Ei bine, cred ca un astfel de secţiune ar fi mai degrabă mai folositoare sub forma unui al doilea blog-post, bine documentat şi mai elaborat. Deci, pentru că probabil (dacă aţi ajuns să citiţi până aici, şi dacă da, va mulţumesc!) deja articolul pare interminabil, am să va las momentan doar Planul Naţional de Gestiune al Deţeurilor 2002, şi nişte simple observaţii orientative, preluate dintr-un articol de ştiri EurActiv :

“Agentia Nationala pentru Protectia Mediului a stabilit un obiectiv de 35% rata de reciclare a deseurilor municipale in 2008, si de 40% pana in anul 2011. Potrivit legislatiei europene, Romania trebuie sa recicleze 33% din deseurile de ambalaje generate in anul 2008 si 55% din cele generate in anul 2013.
Etapa 2007 – 2017 este perioada in care extinderea colectarii selective trebuie sa se realizeze la nivel national, iar in intervalul 2017 – 2022 se va realiza implementarea colectarii selective in zone mai dificile, cum ar fi mediul rural dispersat si zonele montane.” “In urma colectarii selective prin proiecte pilot, doar 2% din materialele reciclabile total generate sunt valorificate la ora actuala in Romania.”

Drept incheiere…

Strategia Ţării Galilor este evident un exemplu demn de urmat, nu numai pentru România, ci şi pentru ĩntreaga Uniune Europeană. Totuşi, una dintre cele mai mari ameninţări a strategiei sunt produsele străine: dacă o condiţie esenţială pentru patronarea celor 3 R-uri este aplicarea eco-designului asupra produselor galeze, cum rămâne cu produsele străine care le intră pe piaţă? E adevărat că strategia prevede ca Guvernul Ţării Galilor să colaboreze cu UE şi Guvernul Marii Britanii, şi că Directiva 94/62/EC mai sus menţionată implică o extindere a aceleiaşi idei (eco-design) şi la nivel ĩntregii UE, totuşi acest nivel nu e nivelul intregului glob, glob ĩn care produsele circulă ĩn mare voie in toate direcţiile. Aşadar, strategia e foarte vulnerabilă şi ĩn strânsă dependenţă de strategia restului lumii. Dar, hei! Bravo măi baieţi şi fete galezi şi galeze! Vă urăm tot succesul! 
Alexandra Mates